Ioan Libotean
Bună ziua!
Mă numesc Ioan Libotean și în urmă cu 11 ani am rămas fără ambele picioare în urma unei afecţiuni a circulaţiei sangvine.
Simptomele bolii au apărut pe vremea când lucram ca lăcătuş mecanic la o societate din Satu Mare. Condiţiile de muncă erau grele şi eram nevoit să stau mult timp în picioare, pe frig, pe ploaie, pe zăpadă. Eram mereu încălţat cu cizme de cauciuc. Am început să simt dureri la nivelul gambei drepte, care mă chinuiau şi când stăteam în picioare, şi în timpul mersului. M-am dus la medic, iar după o serie de investigaţii am ajuns la Institutul Inimii din Cluj. Între timp durerile s-au agravat, astfel că am ajuns să mă ridic foarte greu din pat. Medicii clujeni mi-au făcut o arteriografie şi mi-au stabilit diagnosticul de arteriopatie obliterantă. Tot ei mi-au făcut un bypass la nivelul pulpei drepte, însă după şase luni acesta s-a înfundat, iar medicii au fost nevoiţi să-mi amputeze piciorul.
După operație încercam să mă obişnuiesc cu gândul că mi-am pierdut un picior, iar pentru a putea face acest lucru, m-am înscris ca voluntar în cadrul Asociaţiei Handicapaţilor Fizic din Satu Mare. ONG-ul avea mai mulţi membri în aceeași situaţie ca mine, iar faptul că aveam cu cine discuta m-a ajutat mult. După operaţie mă pensionasem pe caz de boală, deci aveam nevoie de o activitate pentru a depăşi momentul psihologic, cauzat de amputaţie. Fusesem un om activ, aveam 29 de ani de vechime în muncă, vă daţi seama că mi-a fost greu să rămân în scaun cu rotile.
În cadrul asociaţiei am aflat primele informaţii despre compania OrtoProfil şi am luat legătura cu reprezentanţii săi medicali de la punctul de lucru din Oradea. Am venit la Târgu-Mureş, iar aici mi s-a făcut proteza modulară de coapsă. Prima proteză a fost una provizorie şi, după ce mi-a fost fabricată, am stat trei zile la recuperare pentru a mă putea obişnui cu ea. Aproape uitasem cum e să stai în două picioare. M-am obișnuit însă repede cu ea şi am putut merge din nou. Cu noua proteză reuşisem să fiu aproape la fel de activ ca până atunci. Mă puteam deplasa unde doream, îi ajutam pe ceilalţi membri ai asociaţiei, care nu se puteau deplasa. După şapte ani însă, povestea s-a repetat, boala lovise din nou, iar medicii au fost nevoiţi să îmi amputeze şi piciorul stâng. E drept că mă aşteptam la lucrul acesta, mai ales că medicii mi-au spus că e foarte posibil ca aşa ceva să se întâmple. Bineînţeles că şi cea de-a doua proteză modulară de coapsă mi-a fost confecţionată tot la OrtoProfil. Aveam încredere în echipa de profesionişti de acolo.
Cele două proteze mă ajută foarte mult. Pot urca şi coborî scările blocului în care locuiesc, fără să fie nevoie ca cineva să mă ducă în braţe. Pot urca în maşină şi, pentru că mi-am modificat comenzile, pot să mă plimb pe unde doresc. M-am adaptat la noua viaţă şi cu mult sprijin din partea familiei am reuşit să trec peste suferinţă.
N-a fost uşor să trec peste șocul pierderii ambelor picioare, însă secretul este să îţi găseşti o activitate care sa te menţină ocupat şi să te facă să uiţi de necaz. Pentru mine această activitate este apicultura, un hobby pe care l-am transformat în timp într-o afacere de familie. Pasiunea pentru creşterea albinelor mi-am decoperit-o în urma unui curs organizat special pentru persoanele cu handicap din cadrul asociaţiei. După ce am absolvit cursul, am decis să merg mai departe şi am accesat fonduri europene pentru a-mi dezvolta propria afacere în acest sens. Acum am 50 de stupi, de care mă ocup de dimineaţa şi până seara. Plus că veninul albinelor are proprietatea de a subţia sângele, deci pentru mine chiar este benefic.
Pe acei oameni care se află în aceeași situație ca mine sau similară i-aş sfătui să încerce să-şi obţină cât mai repede protezele, iar pentru asta îi recomand cu încredere pe specialiştii OrtoProfil, pentru că eu am fost foarte mulţumit de serviciile oferite de aceştia. De asemenea, i-aş sfătui să fie activi, să încerce să-şi găsească o ocupaţie. Dacă au ceva de făcut, îşi tonifică musculatura, pentru că mişcarea este benefică pentru oricine, dar şi psihic reuşesc să fie mai puternici, mai încrezători în forţele proprii. De asemenea, îi sfătuiesc să încerce mereu să fie înconjuraţi de familie şi de prieteni, de oameni care le înţeleg suferinţa.
