Cojocaru Ionuț
Bună!
Mă numesc Ionuț Cojocariu, sunt un tânăr de 29 de ani din Târgu Neamț și sunt electrician cu o vechime în câmpul muncii de opt ani, dobândită în cadrul societății Electrica. În 20 decembrie 2005, am suferit un grav accident de muncă – iată povestea mea:
În acea zi de iarnă, m-am deplasat împreună cu echipa de intervenție la o lucrare programată într-o comună afectată de inundații. Linia de 20 de kilovolți a fost doborâtă și noi trebuia să remediem defecțiunea. Înaintea noastră, o altă echipă a mai lucrat pe teren, dar noi cu șeful echipei trebuia să reintegrăm cordoanele rupte. Totul a decurs obișnuit, dar când m-am ancorat la ultimul stâlp afectat, la o înălțime de 25-30 de metri, trebuia să mă sprijin de ceva pentru a ajunge la ultimul izolator de ceramică. Am vrut să mă ajut cu mâna dreaptă să obțin poziția corectă, dar un arc electric de circa 20 de cm m-a curentat, iar eu mi-am pierdut cunoștința. Am rămas suspendat cu brațul pe linia de înaltă tensiune – povesteau colegii mei –, în timp ce automatul s-a cuplat și s-a decuplat de trei ori. Ultima dată, o adiere de vânt a purtat saliva, care mi se scurgea din gură, spre cablul aflat sub tensiune și iarăși s-a produs o flamă, care mi-a intrat prin gură și mi-a ieșit prin piciorul stâng. Asta m-a trezit parcă dintr-un vis stupid și încercam să analizez situația, nu știam ce mi s-a întâmplat în realitate. Colegii, văzând că sunt în viață, m-au ajutat să cobor și m-au dus la spital.
După trei zile, am ajuns la spitalul Floreasca din capitală, sub supravegherea domnului doctor Lascăr. A fost târziu și am avut răni grave, brațul meu drept trebuia amputat. Mi s-a recomandat o proteză, iar cu ajutorul financiar obținut de la societatea angajatoare, am primit promisiunea că voi avea o proteză myo-electrică de ultimă generație.
Ajungând astfel la sediul central OrtoProfil, domnul director de producție Fodor István s-a ocupat de mine și mi-a arătat că există oameni care trăiesc o viață socială normală cu ajutorul acestor dispozitive. După efectuarea mulajului, în octombrie am fost cu domnul Fodor și cu un tehnician de la Târgu-Mureș, domnul Kulcsar Sandor, în Austria, unde am primit cea mai modernă proteză.
Această proteză de ultimă generație funcționează prin încordarea anumitor grupe de mușchi. Sunt anumite funcții de bază care parcă înlocuiesc cu succes mișcările naturale, dar după exersări multiple am înțeles că pot face mai multe. Mi-aș dori mult să-mi pot conduce mașina, un autoturism Dacia 1310 pe care l-am cumpărat chiar cu o lună înaintea accidentului.
Momentan, sunt student la Facultatea de Științe Economice, specializarea Contabilitate. Doresc să-mi continui și să-mi termin studiile, și să mă angazez în domeniu, iar dacă soarta îmi va fi favorabilă, doresc să-mi întemeiez o familie – un lucru deloc neobișnuit la un bărbat de 29 de ani, nu-i așa?
Pe oamenii, care fără voia lor au ajuns într-o situație asemănătoare, îi sfătuiesc să nu renunțe niciodată și să aibă credință. Dacă există persoane care doresc să-și împărtășească problemele, sunt deschis să discut cu ele și poate, datorită experienței mele, le voi putea fi de ajutor.
La spital, am văzut mai mulți oameni cu probleme mai grave și, până la urmă, trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am avut norocul să rămân în viață. Tot ceea ce mi s-a întâmplat aparține trecutului. Am o soră măritată și un tată pensionar și îmi doresc să pot munci după perioada de convalescență, fiindcă eu am fost un sprijin pentru ai mei și din punct de vedere material.
Totodată, cu această ocazie aș dori să le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în această perioadă nefastă!
