Cojocariu Ionuț

Cojocariu Ionuț, un tânăr de 29 de ani din Târgu Neamț, electrician cu o vechime în câmpul muncii de opt ani la societatea Electrica a suferit un grav accident de muncă în data de 20 decembrie 2005. Iată ce ne-a povestit Ionuț:

– În aceea zi de iarnă, cu echipa de intervenție ne-am deplasat la o lucrare programată într-o comună afectată de inundație. Linia de 20 de Kvolți a fost doborâtă și noi trebuia să remediem defecțiunea. Înaintea noastră o altă echipă a mai lucrat pe teren, dar noi cu șeful echipei trebuia să reintegrăm cordoanele rupte. Totul a decurs obișnuit, dar când m-am ancorat la ultimul stâlp afectat, la o înălțime de 25-30 de metri, trebuia să mă sprijin de ceva pentru a ajunge la ultimul izolator de ceramică. Am vrut să mă ajut cu mâna dreaptă să obțin poziția corectă când un arc electric de circa 20 de cm m-a curentat pierzându-mi cunoștința. Am rămas suspendat cu brațul rămas pe linia de înaltă tensiune – povesteau colegii mei – în timp ce automatul se cupla și decupla de trei ori. Ultima dată o adiere de vânt a purtat saliva care mi se scurgea din gură spre cablul sub tensiune și iarăși s-a produs o flamă care prin gură intrând a ieșit prin piciorul stâng. Asta m-a trezit și parcă dintr-un vis stupid încercam să analizez situația, nu știam ce mi s-a întâmplat în realitate. Colegii văzând, că sunt în viață, m-au ajutat să cobor și m-au dus la spital.
– Ce ți s-a întâmplat după accident?
– După trei zile am ajuns la spitalul Floreasca din capitală, sub supravegherea domnului doctor Lascăr. A fost târziu și am avut răni grave, brațul meu drept trebuia amputat. Mi s-a recomandat o proteză și cu ajutorul financiar obținut de la societatea angajatoare am primit promisiunea că voi avea o proteză myo-electrică de ultimă generație.
– și așa ai ajuns la OrtoProfil- Târgu-Mureș …
– Da, domnul director de producție Fodor István s-a ocupat de mine și mi-a arătat că există oameni care trăiesc o viață socială normală cu ajutorul acestor dispozitive. După efectuarea mulajului în octombrie am fost cu domnul Fodor și cu un tehnician de la Târgu-Mureș, domnul Kulcsar Sandor în Austria, unde am primit cea mai modernă proteză.
– Da, îmi amintesc prima dată când ne-am întâlnit, erai bucuros și ne-ai arătat cum funcționează noul dispozitiv. Cum ți se pare, cum îl poți folosi?
– Prin încordarea anumitor grupuri de mușchi îl pot controla. Sunt anumite funcții de bază care parcă înlocuiesc cu succes mișcările naturale, dar după exersări am înțeles că pot face mai multe. Tare aș dori să pot conduce mașina mea personală, un autoturism Dacia 1310, pe care l-am cumpărat chiar cu o lună înaintea accidentului.
– Te admir, că după asemenea experiențe tu te uiți cu speranță la viitor și nu te autocompătimezi cum ar proceda mulți dintre noi.
– Da, la spital am văzut mai mulți oameni cu probleme mai grave și până la urmă trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am avut norocul să rămân în viață. Tot ce mi s-a întâmplat este al trecutului. Am o soră măritată și tatăl pensionar, doresc să pot lucra după perioada de convalescență fiindcă eu am ajutat pe ai mei din punct de vedere material.
– Ce țeluri ai? Ce ai dori să faci în continuare?
– Sunt student la Facultatea de științe Economice la contabilitate. Doresc să-mi continui și să-mi termin studiile și să mă pot angaja în domeniu și dacă soarta îmi va fi favorabilă, doresc să întemeiez o familie, deloc neobișnuit la un bărbat de 29 de ani, nu-i așa?
– Sper să-ți atingi țelurile propuse, chiar dacă trebuia să pornești cu un dezavantaj….Ce sfaturi ai da unor oameni, care fără voia lor au ajuns într-o situație asemănătoare?
– Să nu renunțe niciodată și să aibă credință. Dacă există persoane care doresc să-și împărtășească problemele lor sunt deschis să mă consult cu ei și poate prin experiența mea voi putea fi de ajutor. și totodată cu această ocazie aș dori să mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în această perioada nefastă.

Galerie Foto